BizBlogs

Niciodata n-am crezut despre mine ca am spirit de antreprenor. Nu mi-am propus niciodata sa fac o firma, iar planurile mele de cariera gravitau in jurul pozitiilor de management in companii din diverse industrii. Mereu m-am gandit ca antreprenorii au niste calitati umane diferite de ale celorlalti. Au acea nebunie de a visa si de a-si aduce visele in realitate, au curaj sa riste si vad oportunitati acolo unde toti ceilalti vad bariere. Sunt vizionari si rebeli.

Intr-o zi, un astfel de om mi-a propus sa fim parteneri. Sa incepem o firma impreuna de la zero, pe care eu sa o conduc. Si de aici incepe povestea mea de antreprenoriat. Sunt 5 ani de atunci si sunt surprinsa zilnic de transformarile care au loc in mine. In 5 ani eu am devenit altcineva.

Initial, mi-am imaginat ca nu o sa se schimbe multe in viata mea. Ca o sa fiu un manager, cum fusesem inainte, doar ca o sa coordonez o gama mai larga de activitati. Ei bine, se schimba totul. Cand ai de manageriat o companie in care tu ai actiuni, ti se activeaza niste simturi pe care nici nu stiai ca le aveai. Si nu ma refer doar la aspectul financiar, evident ca devii brusc mai “financial-aware”.

Am devenit peste noapte mult mai responsabila si mai implicata. Este un paradox. Ai senzatia ca ai mai multa libertate decat inainte (nu mai ai sefi, poti sa vii cand vrei, sa pleci in vacanta cand vrei), dar esti mult mai limitat in acelasi timp. Nu-ti mai permiti sa inchizi telefonul, iar concediul nu mai este 100% concediu. Imi verific blackberry-ul de pe plaja, nu fiindca asa trebuie, ci fiindca nu mai pot sa ma desprind niciodata cu adevarat. Nu mai este un job, este parte din mine. Si mi-au disparut ca prin farmec frustrarile de genul “n-am timp de nimic, muncesc ca un sclav etc.”

Libertatea exista, dar este la un nivel mult mai profund. Treptat, am simtit cum mintea mea se elibereaza. De bariere, de panici, de obstacole. Iti bagi in cap ca nimic nu este imposibili si incepi sa crezi in asta. Am devenit mai creativa, nu fiindca mi-am propus, dar fiindca am fost in situatii in care trebuia sa gasesc solutii ingenioase la probleme aparent fara iesire.

Mi-am activat simtul de auto-motivare. Cand aveam sefi, eram evaluata constant si incurajata. Acum trebuie sa-mi gasesc aceste resurse in mine. Si oricat de greu mi-ar fi, nu trebuie sa ma las descurajata. In case you fail, fail fast. Imi permit sa sufer din cauza unei vesti proaste o seara, a doua zi dimineata trebuie sa fiu fresh la birou, concentrata pe urmatoarea miscare.

Am mai descoperit ca am nevoie de foarte multa energie. Si deschidere catre schimbare. Daca atunci cand esti in sistem, trebuie sa respecti proceduri si sa te aisguri ca lucrurile merg conform planului, intr-un business antreprenorial, lucrurile sunt in continua miscare. Imi pun problema mereu cum pot sa imbunatatesc ceea ce fac, cum sa fac mai mult si mai repede. Am adoptat Kaizen ca mindset.

Concluzia mea dupa aceasta experienta este ca m-am inselat. Nu te nasti antreprenor, ci poti sa devii. Ai nevoie de niste calitati native, dar sunt multe altele pe care ti le poti cultiva. Este important sa fii ambitios si sa ai ceea ce se cheama “winning attitude”. Eu am avut noroc, fiindca a fost cineva care a vazut in mine un potential antreprenor si mi-a oferit aceasta ocazie.

Dar indiferent daca apar sau nu astfel de oportunitati, este o experienta care merita incercata. Pana la urma, care este cel mai rau lucru care ti se poate intampla? Ok, se poate sa nu-ti iasa. Daca esti bun in ceea ce faci, poti oricand sa te intorci in sistem. Dar vei fi cu siguranta mai matur si mai puternic decat ti-ai imaginat vreodata.